Pentru că doar împreună putem
Purcaru Lamiita - președinte al asociaȚiei "Educația Schimbă Destine"
Proiect pilot
Se deschid porțile Hub-ului Educațional „Călătoria Cunoașterii” la Școala Gimnazială Spiru Haret, Braniștea, Județul Dâmbovița!
Începând din noiembrie 2024, Asociația Educația Schimbă Destine lansează cu bucurie Hub-ul educațional „Călătoria Cunoașterii”, un proiect dedicat copiilor vulnerabili din clasele pregătitoare și primare.
Acest spațiu primitor și creativ este mai mult decât un loc de joacă; este un mediu sigur și plin de oportunități unde copiii au șansa de a descoperi, explora și învăța lucruri noi. Aici vor avea parte de activități interactive, îndrumați cu grijă, încurajați să-și descopere talentele și să-și dezvolte încrederea în propriile forțe.
Hub-ul „Călătoria Cunoașterii” este mai mult decât un loc de învățare – este un sprijin pentru viitor și un impuls pentru a construi speranța că orice vis este posibil.
Vă așteptăm cu drag să ne fiți alături în această misiune de a deschide noi orizonturi pentru fiecare copil!
Povestea Mea
Povestea mea a început acum 38 de ani, pe un drum greu, presărat cu obstacole și întuneric… M-am născut în sânul unei familii de rromi săraci, cu tatal la inchisoare, care ulterior m-a abandonat și o mamă alcoolică. Lumea cărților și a cunoașterii părea a fi la ani lumină distanță de realitatea mea. La vârsta de 10 ani , încă eram analfabetă, o Cenușăreasă cu ochi căprui, pierdută pe ulița noroioasă a vieții. Nu știam să citesc sau să scriu, iar viitorul părea să nu aibă nicio lumină la orizont.
Ne-am trezit intr-o zi fără casă , sub cerul liber. Unchiul meu s-a certat cu familia mea și ne-a dărâmat cămăruța în care locuiam 2 adulți și 3 copii. Am dormit mult timp afară pe câmp, pe pământul rece pe care il simțeai până în măduva oaselor. Dormitul era un lux, mai ales când auzeai toate sunetele de animale în toiul nopții. Abia reușisem să ne facem o cameră din chirpici. Nu imi doream jucării că nu știam cum aratau, nu voiam multă mâncare pentru ca nu aveam, trăiam cu puțin , dar imi doream să mă iubească mama. Mă duceam cu ea chiar și la biserică atunci când erau sărbători pentru ca ii dădeau oamenii de pomana. Sufeream când o vedeam că bea și că devenea altă persoană pentru că eu eram mică și aveam nevoie de ea. Ușor, ușor m-am obișnuit cu situația și singurul lucru care mă făcea fericită era atunci când aveam grijă de animalele din gospodărie, ele erau jucăriile mele.
Destinul mi-a surâs intr-o zi de sărbătoare când mă întorceam cu mama de la cerșit. Am cunoscut-o pe Ioana, vecina noastră, pe vremea aceea lucra in ambasadă și o cunoștea pe bunica mea. Ioana a întrebat-o pe mama câți ani am și dacă merg la scoală, iar mama a răspuns că nu. Atunci Ioana m-a întrebat dacă vreau să merg la școală și eu doar am clipit ca da. Vorbeam foarte puțin.
Viata mea a căpătat un nou sens, după întâlnirea cu Ioana. Am început să merg la școală , a trebuit să lupt cu prejudecați și mentalități pentru că veneam dintr-o origine modesta. Cu determinare și perseverență, am depășit fiecare barieră și am urcat treptele educației cu hotărâre și curaj. Nu a fost ușor, drumul până la lumină a fost greu si anevoios.
In cămăruța sărăcăcioasă de chirpici nu aveam masă și temele mi le făceam în pat la lumina lumânării sau la lampa, când aveam ulei. Norocul meu a fost că am întâlnit oameni minunați în calea mea. Au crezut în mine ca voi reuși și m-au ținut de mână atunci când mă simțeam disperată.
Privind în urmă simt un val de mândrie ce îmi inundă ființa. Cu fiecare pas făcut și fiecare luptă dusă, am devenit o versiune mai puternică și mai determinată a mea însămi. Sunt mândră de fiecare sacrificiu făcut, de fiecare lacrimă vărsată și de fiecare bucurie câștigată. Viața mea este un testament al dorinței de a învinge, iar acest sentiment de mândrie este o amintire vie a forței și a curajului meu. Nu m-a oprit nimic din drumul meu. Am absolvit Facultatea de Geografie, secția turism din cadrul Universității București la buget, iar la master am avut un stagiu în Italia. Pe perioada facultatii am lucrat în cadrul unui ONG. După absolvirea masterului am început să lucrez într-o companie unde sunt Director General. De curând m-am căsătorit și simt ca viața mea chiar dacă a fost zbuciumată de greutăți acum este pe un drum bun și liniștit.
Astfel, cu inima plină de recunoștință și dorința puternică de a oferi înapoi tot ce am primit, am hotărât să înființez ONG-ul „Educația Schimbă Destine”. Inspirată de propria mea poveste, vreau să aduc lumină și speranță în viețile altor copii și să le arăt că educația este cheia către un viitor mai bun. Prin fiecare proiect și fiecare inițiativă, vreau să le ofer copiilor șansele pe care le-am avut eu și să le arăt că nu există limite în calea cunoașterii și a realizărilor personale. Împreună, vom schimba destine.
PE MINE EDUCATIA M-A SALVAT.
Misiunea Noastră:
01.
— Misiunea noastră
Misiunea noastră la „Educația Schimba Destine” este să construim un viitor strălucitor pentru copiii care se confruntă cu lipsuri și dificultăți. Ne străduim să oferim nu doar asistență materială, ci și sprijin emoțional, educativ și social. În felul acesta contribuim la dezvoltarea personală a fiecărui copil.
02.
— Suntem hotărâți
Suntem hotărâți și dornici să creăm un mediu în care fiecare copil se simte iubit, protejat și încurajat să-și urmeze visurile. În colaborare cu comunitățile locale și partenerii noștri, dorim să dezvoltăm programe personalizate care abordează nevoile specifice ale copiilor și familiilor lor.
03.
— Cum Ajutăm:
- Asistență Materială: Furnizăm alimente, haine, și resurse esențiale pentru a ajuta copii și familiile acestora.
Educație: Sprijinim accesul la educație de calitate, oferim burse școlare, materiale didactice și programe de dezvoltare.
Dezvoltare Comunitară: Ne implicăm activ în comunități pentru a crea medii sigure și sănătoase pentru copii.
04.
— Fiecare gest conteaza
Fiecare gest de susținere financiară contează în eforturile noastre de a aduce o schimbare pozitivă. Puteți ajuta astfel:
Donatii unice sau lunare pentru programele noastre.
Voluntariat: Implicați-vă activ în activitățile și proiectele noastre.
Impartasiti povestea noastră și sensibilizați comunitatea despre problemele copiilor nevoiași.
05.
— Copilărie fericită
La „Educația Schimba Destine”, credem că fiecare copil are dreptul la o copilărie fericită și la o șansă echitabilă în viață. Alăturați-vă nouă în această călătorie să ajutăm la construirea unui viitor mai bun pentru copiii in dificultate.
06.
— Alătură-te noua!
O schimbare începe cu oricine – Donează pentru micutii nostri care vor deveni oameni mari
Parteneri
Sponsori
Solidaritate în Familii: Alături de Cei Care Au Nevoie de Sprijin și Iubire
POVESTEA ALEXANDREI MARGHIOALA - STUDENTA LA PSIHOLOGIE
Alexandra are 20 de ani și este studentă în anul I la Pitești. Nu vede deloc și este imobilizată de la naștere într-un scaun cu rotile. A reușit să termine liceul și să ia note mari la bacalaureat, chiar dacă se afla într-o situație greu de imaginat. În ciuda tuturor obstacolelor, Alexandra a ales să nu își lase dizabilitatea să îi definească viața. Cu un zâmbet luminos pe buze și cu o determinare de neclintit în inimă, ea s-a înscris la Facultatea de Psihologie. Este hotărâtă să învețe și să își dedice viața ajutorării celor din jur.
Alexandra are un suflet plin de lumină și curaj. Chiar dacă ochii săi nu pot zări frumusețea lumii înconjurătoare, inima ei vibrează de fiecare dată când simte căldura soarelui pe piele sau când ascultă ciripitul păsărelelor în aerul dimineții. Pentru Alexandra, lumea este un loc plin de posibilități, iar fiecare zi o transformă într-o oportunitate de a învăța și de a crește. Iubește foarte mult oamenii și este plină de viață, compune melodii, cântă, din hârtie modelează păpuși, este înzestrată cu mult talent.
Familia acesteia este o adevărată comoară în viața ei. Tatăl luptătoarei noastre, un om blând și plin de răbdare, la fel de luptător ca ea, o duce aproape zilnic la cursuri cu mașina personală și fac 110 km dus-întors, încurajând-o să-și urmeze visul de a deveni psiholog. O ajută foarte mult cu pregătirea examenelor și a proiectelor, îi scrie, îi înregistrează cursurile și apoi i le citește atât el cât și soția lui. Mama ei, o prezență plină de iubire și susținere, îi oferă sprijinul necesar în fiecare zi.
Alexandra le arată tuturor că nimic nu este imposibil atunci când ai alături oameni care te iubesc și te susțin necondiționat. În fiecare zi, Alexandra ne amintește tuturor că frumusețea și puterea unei persoane nu stau în aparențe, ci în curajul și încrederea de a merge înainte, chiar și în fața celor mai mari provocări. Ea este o adevărată lecție de viață pentru toți cei din jurul ei, inspirându-ne să ne urmăm propriile vise și să nu renunțăm niciodată la speranță.
Familia Alexandrei este o echipă unită. A trebuit să își adune bucățile de suflet sfărâmate și să meargă mai departe. Mai au o fetiță, Sofia, în vârstă de 10 ani, care are aceleași probleme ca și Alexandra. Durerea lor este dublă, dar cu credință, putere și determinare au ales să învingă viața și să nu se lase copleșiți.
Alexandra, în afara de problemele de sănătate pe care le are, mai suferă și de „Maladia Lobstein” – Boala oaselor de sticlă, fiind riscant de fiecare dată când tatăl ei o ridică din pat în scaunul cu rotile. I-ar fi de mare ajutor un alt scaun, o mașină adaptată pentru a-i asigura transportul la cursuri, fiind destul de greu pentru tatăl ei în prezent să facă asta.
Orice contribuție, fie ea mare sau mică, este de neprețuit pentru a-i oferi Alexandrei confortul și suportul de care are nevoie pentru a-și continua viața în deplinătatea ei. Fie că este vorba despre o donație financiară, de achiziționarea unui produs sau de distribuirea acestui mesaj, fiecare gest de bunătate contează și va fi de mare ajutor pentru ea și surioara ei. Toți cei care au avut privilegiul să o cunoască pe Alexandra au simțit că este o sursă de inspirație și putere, un exemplu viu al adevăratei frumuseți interioare și al rezilienței umane.
Cum îi puteți ajuta?
- cu o mașină adaptata nevoilor sale ,
- cu produse de igiena (pampers, șervețele umede , etc),
- cu un scaun cu rotile ,
cu o imprimanta pentru proiectele ei de la facultate
POVESTEA CELOR 6 COPII AI FAMILIEI DRAGOMIR DIN CUPARU
Familia Dragomir locuiește de 13 ani în județul Dâmbovița, satul Cuparu, împreună cu cei 6 copii ai lor într-un bloc abandonat fost IAS. Recent, au fost informați că urmează să fie evacuați, rămânând fără adăpost deasupra capului. Imobilul a devenit proprietate privată între timp.
Mama copiilor este analfabetă, iar tatăl lor are doar 8 clase. Fără curent electric și fără posibilități materiale, ei își hrănesc speranțele prin educația copiilor lor. Cel mai mare dintre frați, în vârstă de 7 ani, este la clasa pregătitoare, iar ceilalți doi la grădiniță. Cel mai mic, un îngeraș de doar 9 luni, s-a născut cu picioarele încrucișate și a trecut deja prin intervenții chirurgicale la ambele picioare. Suferă de hidrocefalie și există consecințe serioase asupra sănătății și dezvoltării acestuia. Ceilalti copii ai familiei sunt micuti si nu merg inca la gradinita.
Cu toate provocările, lipsurile materiale și greutățile imense cu care se confruntă, familia Dragomir depune eforturi neîntrerupte pentru a-și crește și educa copiii într-un mediu sigur și curat. Tatăl lucrează cu ziua, dar veniturile sunt minime. Cheltuielile pentru transportul copiilor la școală, generatorul pe benzină, lemnele pentru sobă se adună și îi adâncesc în fiecare zi mai mult în sărăcie.
Viața lor este o adevărata luptă pentru supraviețuire, iar acum, mai mult ca oricând, au nevoie de ajutorul nostru. Orice gest de bunătate, fie că este vorba de alimente, îmbrăcăminte,produse de igena, lapte praf, rechizite pentru copii, un adăpost sau chiar o contribuție financiară îi poate ajuta pe micuții lor să aibă în continuare acces la educație și o viață mai bună.
Cum îi puteți ajuta?
- cu rechizite pentru cei 6 copii, cu haine ,
- cu decontarea transportului ,
- cu produse de igiena,
- cu lapte, pampers și cu alimente
